Stresul provoaca diabet

O vorba veche spune ca e mai bine sa previ decat sa tratezi, cam asa am putea spune ca sta problema si cu diabetul. Cea mai mare problema pe care o intampina societatea in cazul acestui sindrom este ca in multe tari din toate cazurile de diabet intre 30% si 50% nu sunt diagnosticate, conform Telemedica Consulting. Diabetul este o afectiune cauzata de proasta functionare a pancreasului, mai exact a celulelor pancreatice. Acestui sindrom ii sunt caracteristice hiperglicemia si dezechilibrul metabolismului. Conform Organizatiei Medicale de Sanatate se cunosc 3 forme de diabet:

1. Diabet de tip 1. Apare ca un deficit de insulina prin distrugerea celulelor beta din pancreas.

   Insulina este un hormon, secretat de insulele lui Langerhans, ce participa la metabolismul glucidelor. Insulina contribuie in primul rand la micsorarea concentratiei glucozei in sange.

Acest tip de diabet se numeste insulino-dependent si necesita tratament cu insulina injectabila sau inhalabila.
2. Diabet de tip 2. Este o boala endocrina caracterizata prin anomalii metabolice, in special ale metabolismul glucidic, asa cum il descrie site-ul SfatulMediculu.ro.
3. Diabet de sarcina(gestational).Este o forma de diabet care apare la doamne in timpul sarcinii si care poate fi combatut printr-o alimentatie echilibrata si sanatoasa, mult sport si medicamente in cazul in care va recomanda doctorul.

Factorul cel mai riscant de aparitie a diabetului il constituie stresul cotidian. Traim o viata tumultoasa in care isi face loc tot mai des depresia si neputinta de a duce la bun sfarsit anumite actiuni. Nevoia societatii de a se dezvolta rapid si necesitatea tinerii pasului cu moda face ca organismul sa raspunda dur la stimulii sociali de zi cu zi. Este bine sa-ti faci analizele de glicemie pentru a descoperi daca suferi de diabet. Exista cateva simptome care iti dau semnale unui eventual diabet:urinari dese si sete excesiva, pierderea in greutate, senzatia de foame, mancarime a pielii, timp indelungat in vindecarea unor rani, aparitia infectiilor fungice, oboseala si iritabilitate, furnicaturi, amorteala a mainilor sau picioarelor si scaderea vederii. Cea mai buna solutie pentru a preveni diabetul este ca persoanele care stiu ca au avut cazuri in familie de diabetici sau care sunt predispuse la diabet sa-si faca un control regulat.

Scortisoara, minunea sezonului rece

Odata cu venirea toamnei si mai apoi a sarbatorilor, incepe sa se simta miros de scortisoara in magazine, baruri si cafenele.

Scortisoara provine dintr-un copac vesnic verde si face parte din familia Lauraceae, originar din Sri Lanka si din sudul Indiei. Se comercializeaza sub forma uscata, in batoane de aproximativ 10 cm lungime sau macinat.

In urma cu 4000 de ani de ani, unele culturi au descoperit ca scortisoara este un remediu natural foarte bun. In bucataria occidentala este utilizata in industria alimentara si a dulciurilor, iar in zonele din Orient se utilizeaza si la condimentarea unor preparate culinare.

Scortisoara ajuta la ameliorarea mai multor afectiuni. In ultima vreme cercetatorii si-au indreptat atentia asupra acestui condiment si au constatat ca pe langa imbunatatirea gustului la mancare, scortisoara este un bun agent curativ. Se pare ca planta contine foarte multe substante utile in tratarea unor boli moderne.

In India aceasta era utilizata in practica Ayurveda, cea mai veche metoda de vindecare a omului, pentru problemele de circulatie, digestie si fortificarea organismului. Se pare ca era folosit si-n alinarea durerilor menstruale.

S-au facut cercetari si s-a descoperit ca exista anumite componente ce actioneaza asupra celulelor din corpul uman, ajutand la controlul cantitatii de zahar din sange. Cin stie, poate in viitor se vor descoperi noi tratamente impotriva diabetului, cu ajutorul scortisoarei.

In combinatie cu mierea, scortisoara ofera posibilitatea tratarii unor afectiuni ca

• Infectiile urinare - se amesteca intr-un pahar cu apa calduta, 1 lingurita cu miere si 2 linguri cu pudra de scortisoara, este bun pentru curatarea vezicii urinare.


• Colesterolul - intr-un pahar cu apa fierbinte sau ceai se adauga 3 lingurite de scortisoara si 2 lingurite de miere si se bea.


• Acnee - se face o pasta omogena dintr-o lingurita de scortisoara si 3 linguri de miere, care se aplica peste cosuri inainte de culcare. Se indeparteaza a doua zi cu apa calda.


• Oboseala - daca te-ai saturat de cafeaua bauta in timpul zilei pentru a rezista eroic unei zile de munca, amesteca intr-un pahar cu apa o lingura cu miere, peste care se presara putina scortisoara macinata. Se bea un pahar dimineata si unul dupa amiaza.


• Indigestie - pentru a usura procesul de digestie ia o lingurita de miere si scortisoara inainte de masa.

Si acestea sunt doar o parte din efectele benefice pe care le poate avea scortisoara asupra organismului. Aveti mare grija la cantitatea consumata pentru ca excesul determina aparitia unor efecte negative: stari de greata, roseata fetei si chiar umflarea buzelor ori senzatia de arsura la nivelul plamanilor si pieptului.

Cam atat despre minunea aceasta, care credeam ca nu e folosita decat la tuica / vinul fiert sau la dulcegariile in combinatie cu lapte (orez sau paste).

Sursa foto: condimenteweb.ro

Propolisul, terapeutul din natura

Propolisul este cel mai natural antiinflamator descoperit pana acum de omenire. Efectele tamaduitoare ale propolisului au fost cunoscute inca din cele mai vechi timpuri, acesta fiind cunoscut si ca farmacia albinelor.
Acesta se produce in urma prelucrarii unor substante culese de la mai multe specii de arbori care produc secretii rasinoase: mugurii de copaci (plop, mesteacan, arin, castan, fag, frasin, pin, brad), petiolul frunzelor, tulpini, ramuri tinere sau scoarta unor copaci (salcie, prun). Substantele culese amestecate cu secretiile glandelor salivare ce contin enzime, ceara si alti compusi biochimici, formeaza produsul apicol, propolis.

Se foloseste sub forma de:

• Tinctura de propolis - se pun 20-30 g propolis brut la 100 ml alcool 90°, se lasa la macerat, in intuneric, cu agitare zilnica, timp de 7 zile, se strecoara in sticlute de culoare inchisa si se consuma cate 30-50 picaturi puse pe o felie de paine sau in miere, de 2-4 ori/zi, cu o ora inainte de mese. Nu se recomanda diluarea cu apa, deoarece anumite substante din compozitia propolisului precipita in contact cu apa devenind insolubile si trec prin organism fara nici un efect terapeutic.



• Unguent de propolis - peste 50 g untura incinsa la foc mic se pun 3 linguri tinctura de propolis si o bucata de ceara de marimea unei alune; se amesteca bine timp de 10 minute, se ia de pe foc si se amesteca in continuare pana la intarire. Preparatul se pastreaza in frigider si se foloseste in tratament extern pentru vindecarea unor rani usoare, eczeme, arsuri si contuzii.



• Sirop de propolis - se prepara dintr-o lingurita propolis brut maruntit in 250 ml apa care se fierbe pana cand lichidul scade la jumatate; se strecoara, se indulceste cu 2 linguri de miere si se consuma cu mare eficacitate in combaterea tusei (3 lingurite/zi).



• Miere propolizata - se combina o lingurita de tinctura de propolis cu 3 lingurite de miere. Se recomanda la copii cate jumatate de lingura, de 3 ori/zi pentru intarirea sistemului imunitar si pentru combaterea infectiilor respiratorii si intestinale. Adultii anemici vor lua cate o lingura de 3 ori/zi, ca biostimulator, marind rezistenta fizica, inlaturand oboseala.

Datorită componentelor chimice multiple, propolisul este considerat cel mai pretios produs apicol, cu o mare diversitate de actiuni terapeutice:

• Bactericid - Aplicarea pe diverse culturi de bacterii a dovedit ca intervine si în distrugerea unor paraziti intestinali, cum ar fi Giardia. A fost testata sensibilitatea la propolis a circa 80 de microorganisme si au fost distruse dupa cum urmeaza: 21 specii de bacterii, 9 specii de ciuperci parazite si 30 tipuri de virusuri, relateaza site-ul Diperia.ro.


• Antiseptic - Faptul ca albinele il folosesc si pentru a impiedica descompunerea insectelor moarte din stupi, i-a determinat pe cercetatori sa-si indrepte atentia catre rolul antiseptic si antibacterian al propolisului.


• Antiviral si Antitoxic- Este indicat in indicat in hepatite, zona Zoster si herpes. Propolisul nu are actiune toxica asupra organismului, dar, foarte rar, poate produce reactii alergice; din aceasta cauza inainte de administrare el trebuie testat.


• Antiparazitar - In prezent este utilizat cu succes in combaterea parazitilor intestinali, fiind activ fata de Giardia (Lamblia), Trichomonas vaginalis, Trichomonas muris si unele amibe.


• Epitelizant si Cicatrizant - Tratarea cu propolis are ca efect eliminarea rapida a tesuturilor necrotice, ceea ce faciliteaza epitelizarea.


• Si alte actiuni terapeutice: antiinflamatoare, diuretice, analgezice, antitumorale, anticanceroase, regeneratoare şi stimulatoare ale sistemului imunitar.

Desi nu putem considera propolisul un panaceu, cum nu putem considera panaceu multe dintre produsele apicole, acestea au facut parte din tratamente care au fost aplicate cu succes in tratamente in care metodele clasice au fost ineficiente.

Sursa foto: info-delta.ro

Otetul de mere sau panaceul din camara

Ani de-a randul, otetul natural de mere a fost utilizat in consumul alimentar de zi cu zi, dar si ca remediu in aproape toate domeniile de ingrijire. Otetul de mere este recunoscut din cele mai vechi timpuri, aparand in unele scrieri egiptene datate in urma cu mai bine de trei milenii.

• Mod de preparare:



• Se ia o cantatite de mere, se spala, se curata de partile putrede sau viermanoase si se rad pe o razatoare mare. Se pune terciul rezultat intr-o vas potrivit (de preferat de sticla, lemn sau ceramica smaltuita) si se toarna peste el apa calduta, care in prealabil a fost fiarta. La 0,4 Kg de terci se toarna 0,5 l de apa
  
  Se adauga pentru fiecare litru de apa turnat 100 g miere/zahar. Pentru a grabi fermentatia acetica, pe langa zahar/miere, se mai adauga 10 g drojdie de bere (de panificatie) si 20 g de paine neagra uscata (pentru fiecare litru de apa adaugat), dupa care se lasa la fermentat
  
  Fermentarea compozitiei are doua faze:
  
  
  
  
  • In prima faza vasul cu compozitia rezultata se pastreaza timp de 10 zile descoperit, intr-o camera cu temperatura constanta de 20-30°C, neexpus la razele solare, pentru ca razele ultraviolete impiedica procesul de fermentare. Trebuie sa mestecati zilnic in terciul de mere de 2-3 ori pe zi cu o lingura de lemn.
    
    Dupa ce au trecut cele 10 zile, se strecoara compozitia printr-un tifon foarte fin si se pune intr-un vas cu gura larga.
  
  
  • In faza a doua de fermentatie se mai poate adauga cate 50-100g de miere/zahar pentru fiecare litru de suc rezultat si se amesteca pana la omogenizarea completa.
    Borcanul cu sucul rezultat se leaga la gura cu un tifon si se pastreaza la caldura pentru continuarea fermentatiei. Otetul de mere este gata cand lichidul se limpezeste.
  
  
  Durata totala a procesului poate fi de 40-60 de zile in functie de conditiile in care s-au realizat toti pasii. Dupa ce fermentatia s-a terminat se trage otetul in sticle cu ajutorul unui furtun si se filtreaza printr-un tifon pentru a inalura eventualele impuritati. Se pastreaza in loc racoros, in sticle bine astupate si ceruite.

Otetul de mere este foarte bun in foarte multe tratamente:

• Reumatism si Reumatism degenerativ. Se ia de trei ori pe zi cate o lingura de otet de mere amestecata cu o lingurita de miere, timp de minim trei luni.


• Colecistita si alte afectiuni ale bilei. Se iau 1-2 lingurite de otet de mere cu 10 minute inainte de fiecare masa sau 20-25 de minute in cazul persoanelor cu un apetit alimentar foarte mare.


• Migrene. Intern se trateaza cu 2 lingurite diluate in putina apa, iar extern se foloseste prin frictionarea tamplelor si ale bazei craniului cu otet de mere sau inspira timp de cinci minute vapori de otet de deasupra unui vas umplut cu acest lichid.


• Insomnie. Se amesteca 2 lingurite de miere cu 2 lingurite de otet de mere, se adauga putina apa si se bea inainte de a merge la culcare.


• Curatirea tenului si intarzierea aparitiei ridurilor. Se amesteca in 3-5 porti de apa o portie de otet de mere. Este o practica din cele mai stravechi timpuri. Pentru catifelarea pielii se poate adauga in apa de baie.


• Impotriva matretii. Se amesteca o parte otet de mere si trei parti apa si se aplica direct pe scalp, pentru echilibrarea ph-ului scalpului si eliminarea matretii.


• Antiacneic. Se amesteca miere, faina de grau si otet de mere si se aplica in cantitate mica direct pe cosuri, acoperindu-le. Se lasa sa actioneze intreaga noapte si dimineata se clateste. Tot antiacneic se poate utiliza otetul de mere(2 linguri) amestecat cu un pahar de apa si aplicat in zonele cu acnee de 3-4 ori pe zi, in cateva zile acneea dispare. Pentru a grabi procesul de vindecare se poate adauga hrean.

Si acestea sunt doar o parte dintre afectiunile pe care le poate remedia otetul de mere!

Sursa foto: Buna Ziua Iasi

Colesterolul intre stres, sport si alimentatie

Traim o viata pe fast-forward si esti obligat sa te misti repede pentru a nu ramane in urma societatii. Ne hranim pe fuga(fast-food), zi de zi facem tot mai putin sport si ne acumulam energii negative multe din infrangeri minore, toate astea adunate se regasesc in nivelul colesterolului.

Ce este colesterolul?

Colesterolul (C27 H46O) este un alcool organic, sterol, identificat in membrana celulara si in tesuturile organismului si transportat in sange. Termenul provine din grecescul chole (bila) si stereos (solis) plus sufixul „ol”, fiind identificat în calculii colesterolici in anul 1784. De regula, el nu se absoarbe prin alimentatie, ci se sintetizeaza in oragnismul animal. Se concentreaza la nivelul ficatului, maduvei spinarii, a creierului dar si la nivelul placii de aterom, conducand la ateroscleroza. Colesterolul are un rol important in organism, numeroase procese biochimice avandu-l drept precursor. Hiperproducerea de colesterol (cel din lipoproteine de mica densitate) este asociata cu afectiuni vasculare: accidente vasculare cerebrale, cardiace, oculare s.a., periclitante pentru viata.

Sursa: ro.wikipedia.org

Colesterolul este o substanta importanta pentru organism, produsă de ficat si care este responsabila de formarea membranei celulelor si a anumitor hormoni.

Persoanele care au un colesterol marit sunt potentiale candidate la atac de inima. Cresterea nivelului de colesterol se datoreaza in special unei alimentatii bogate in grasimi

Cum putem reduce nivelul de colesterol?

In primul rand trebuie echilibrata alimentatia prin reducerea nivelului de produse de origine animala din meniul zilnic. Astfel trebuie redus consumul, pe cat posibil, de alimente de origine animala: oua,carne; lactate; sunca; lapte nedegresat, dar si uleiurile de tip vegetal de palmier si cocos, care au un contin ridicat de grasimi saturate

Avand in vedere ca predispozitia la un nivel ridicat al colesterolului poate fi mostenire genetica, societatea a descoperit o serie de remedii naturiste care ajuta la scaderea acestuia:

• Lecitina. Reduce nivelul sanguin al colesterolului si converteste colesterolul si alte lipide in substante hidrosulubile, contribuind astfel la eliminarea lor din organism.


• Fibre vegetale. Fibrele vegetale impiedica difuzarea colesterolului in sange, prin fixarea lui.
  Consumati fructe, legume si cereale in fiecare zi. Regimul zilnic alimentar trebuie sa fie compus din cel putin 30 g de fibre


• Vitamine B6, B15 si B3. Sunt recunoscute pentru efectul lor de diminuare a colesterolului. Ele se regasesc in germenii de grau, drojdie, tarate



• Vitamina E. Nu trebuie sa lipseasca din organism, putandu-se asimila din semintele de floarea soarelui, florile de sofran si uleiul de soia



• Seminte de coriandru. Se consuma regulat un decoct din seminte de coriandru pentru a reduce colesterolul daunator. Se fierb 2 linguri seminte de coriandru si se strecoara dupa racire. Se consuma de 2 ori pe zi din aceast decoct

Colesterolul depinde si de echilibrul energetic, reflectat de greutatea corporala, de varsta, de activitatea fizica, de nivelul hormonului estrogen (femei). Pentru a lupta impotriva acizilor grasi si prevenirea acumularii lor in ficat este nevoie sa faceti activitate fizica, Insa nu vorbim de plimbat in aer liber si nici de sport de performanta, ci ma refer la sport facut la nivelul amator care sa solicite corpul, dincolo de limita de confortabilitate. Iar plimbarile in aer liber, relaxate, nu reprezinta o activitate care sa treaca dincolo de aceasta limita.

De ce e necesara trecerea acestei limite? Pentru ca doar astfel se ard grasimile si se activeaza acizii ce neutralizeaza sau transforma colesterolul.

Sursa foto: The Herb Companion

Bicarbonatul de sodiu in activitatile casnice

Unul dintre ingredientele nelipsite din bucatarie, bicarbonatul de sodiu a invadat domeniul cosmetic. De fapt, bicarbonatul de sodiu poate fi utilizat in multe activitati casnice, in special, in curatare, fiind si un "inamic" al mirosului neplacut.

In gospodarie Bicarbonatul de sodiu poate fi folosit pentru :

• Curatarea suprafetelor lavabile si peretilor - adaugat la apa oxigenata si aplicat pe suprafete ce trebuie curatate, reuseste  sa elimine orice fel de pete. Curata chiar si suprafata innegrita din spatele caloriferelor, folosind o bucata de material imbibat cu bicarbonat.


• In baie - este o sursa fundamentala in mentinerea curateniei si igienei baii, fiind un bun dezinfectant impotriva germenilor si bacteriilor. Inainte de spalarea obisnuita a unei vane sau chivete, se recomanda stropirea si frecarea suprafetei cu pulbere de bicarbonat cu ajutorul unui burete, dupa care se limpezeste. Acelasi lucru se poate face si cu perdeaua din plastic a dusului, de pe care bicarbonatul elimina petele umede si eventualele urme de mucegai.


• Curatarea materialelor si hainelor - draperiile si perdelele, stropite cu pulbere uscata de bicarbonat de sodiu, isi regasesc culoarea naturala. La fel si cu piesele de imbracaminte, adesea patate de parfum sau deodorant. Asigurandu-ne in prealabil de rezistente culorilor la amoniac, pentru a face sa dispara haloul ce inconjoara petele galbui se acopera portiunea cu un amestec pastos de amoniac si bicarbonat, lasand apoi sa se usuce la soare. Apoi se trece la spalarea obisnuita a piesei respective. SAU o lingura cu varf de bicarbonat, in spatiul pentru detergent, inmoaie hainele respective si le dezinfecteaza.


• Inlaturarea mirosului neplacut din masina - putin bicarbonat de sodiu pe fundul scrumierei din masina impiedica mirosul neplacut sa se impregneze in interiorul acesteia.


• Curatarea parbrizului – curatarea parbrizului cu un burete imbibat cu o solutie de bicarbonat de sodiu, elimina toate resturile de insecte strivite.


• Curatarea frigiderului - bicarbonatul este un produs perfect de curatare, evitandu-se astfel produsele chimice care ar putea veni in contact cu alimentele (2 linguri la ½ l apa).


• Curatarea periutei de dinti - 1 lingura de bicarbonat de sodiu(25 g) la un pahar de apa garanteaza igiena periutei de dinti.


• Curatarea pieptanului/periei pentru par - 2 linguri(50 g) bicarbonat de sodiu dizolvate in 250ml apa calda le va face ca noi.


• Curatarea paharelor din cristal - nu ramane nici o urma de vin sau de calcar pe pretioasele pahare, daca se adauga o lingura (25 g) de bicarbonat in paharul umplut cu apa calda. Dupa limpezire, paharul isi va recapata stralucirea.


• Curatarea covoarelor si mochetelor - se presara un strat uniform de bicarbonat pe covoare, mocheta sau pe suprafata unui fotoliu din stofa. Se lasa sa actioneze timp de 15 minute, apoi se aspira. in cazul neutilizarii indelungate sau a mirosului de fum de tigara sau de mucegai, se lasa produsul sa actioneze timp de 24 de ore. Un sistem valabil si pentru reactivarea culorilor tapiteriei mobilierului care, cu trecerea timpului, tind sa se decoloreze.


• Indepartarea calcarului si mucegaiului - pentru eliminarea urmelor de calcar sau mucegai de pe bateria dusului, de pe piesele sanitare si pentru redarea stralucirii vanei din baie, se procedeaza astfel: se formeaza o pasta cu 3 parti bicarbonat si o parte apa. Cu ajutorul unui burete, pasta se freaca direct pe suprafata ce trebuie curatata.


• Respiratie proaspata - se dizolva o lingurita de bicarbonat intr-un pahar de apa. Se efectueaza gargara cu acest lichid dupa care, in gura, ramane un gust proaspat si placut.

Bicarbonatul de sodiu are diverse intrebuintari in cosmetica si in ingrijirea personala, ca:

• Dezinfectant - este utilizat sub forma de lotiuni dezinfectante in infectii, arsuri, etc.
• Demachiant - in cosmetica este folosit ca ca un excelent demachiant pentru curatirea fetei: se pune putin bicarbonat pe un tampon de vata pentru eliminarea impuritatilor ce astupa porii epidermei.


• In tratarea acneei - amestecati putin bicarbonat de sodiu cu apa, pana cand se formeaza o pasta. Intindeti pe fata, masand usor cam 30 secunde. Clatiti cu apa calduta. Repetati procedeul de trei ori pe saptamana.


• Pentru iritatii - trei parti de bicarbonat de sodiu se amesteca cu o parte de apa. Pasta obtinuta se aplica pe zonele afectate. Lasati sa se usuce. daca este necesar, repetati.


• In tratamentul unghiilor - daca vreti sa iti curati unghiile puneti putin bicarbonat pe periuta de unghii. Frecati unghiile si cuticulele. Imediat cuticulele sunt inmuiate si unghiile sunt pregatite pentru aplicarea lacului.


• In tratamentele parului gras – puneti o lingura de bicarbonat in sampon si agitati pana considerati ca bicarbonul s-a dizolvat. Il veti folosi ca un sampon normal. Clatiti bine si aplicati un balsam. Dupa spalare, parul va arata mult mai bine.


• In cazul arsurilor solare - o lingurita de bicarbonat de sodiu se dizolva intr-o cana cu apa. Cu ajutorul unui tampon de vata se aplica pe piele. Se lasa sa se usuce cateva minute. Clatiti cu apa sau faceti un dus.
  O alta reteta este de a adauga bicarbonat de sodiu in cada. Pe langa faptul ca arsurile solare vor fi eliminate, va veti simti relaxati.


• In cazul intepaturilor de albine - o pasta mai groasa de bicarbonat de sodiu se aplica peste intepatura. Se lasa sa actioneze.
  Senzatia de mancarime si de durere va fi eliminata.

Acest “praf alb” - bicarbonatul de sodiu - se pare ca nu trebuie sa lipseasca atat din bucatarie cat si din dulapul cu detergent sau cel cu cosmetice.

Autor: Anna Savulescu

Sursa foto: MamaNatura.Ro

Magneziul - mineralul care readuce zambetul pe buze

Magneziul este un mineral ce actioneaza ca un factor de crestere; este tonic general, regenerator, echilibrant psihic, antidepresiv si tranchilizant, drenor hepatic, antiseptic intern si extern, esential pentru celula vie, anticolesterolic si anti-arterosclerotic, mentinand constanta si concentratia calciului din sange, etc.

Magneziul are urmatoarele proprietati:

• are rol in formarea dintilor si a oaselor


• alaturi de calciu si fosfor, ia parte la controlul excitabilitatii


• are si rol plastic important, reprezentand unul dintre principalii constituenti ai scheletului si dintilor


• regleaza echilibrul calcic


• ajuta la buna functionare a muschilor cardiaci si a creierului


• intareste reactiile de aparare a organismului la infectii


• intarzie imbatranirea si atenueaza durerile provocate de senilitate
  activeaza sistemul neuromuscular


• regleaza temperatura corpului


• inlesneste metabolizarea vitaminei C, ca si a calciului, fosforului, potasiului si sodiului


• preintampina atacurile de cord


• mentine starea de sanatate a dintilor


• impiedica depunerile de calciu, ca si formarea de calculi biliari si renali


• contribuie la reglarea a nu mai putin de 300 de functii enzimatice

Carenta de magneziu se manifesta prin spasmofilie, hiper-emotivitate, senzatia lipsei de aer, dureri de cap, tremuraturi, ameteli, insomnii, crampe musculare, furnicaturi si amorteli ale extremitatilor, oboseala a ochilor, palpitatii, dischinezie biliara, colici abdominale, fragilitate a unghiilor, parului si dintilor, stari depresive si stari isterice, decalcifieri ale oaselor, agravarea reumatismului degenerativ, diferite reactii alergice, diminuarea capacitatii de aparare antiinfectioasa a organismului, crize de tetanie, rinite persistente, oboseala corzilor vocale, favorizarea instalarii hipercolesterolemiei si a arterosclerozei.

Deficitul de magneziu este provocat, de cele mai multe ori, de un regim alimentar nesanatos si dezechilibrat. Lipsa de magneziu mai poate fi cauzata, totodata, si de existenta unor afectiuni sau obiceiuri deviante. Astfel, concentratia scazuta de magneziu din organism poate fi determinata de administrarea unor nefrotoxice, ca rezultat al alcoolismului excesiv, a tulburarilor endocrine sau a malabsorbtiei intestinale.

Magneziul este adus la un nivel optim in organism, in primul rand, prin modificarea regimului alimentar. Alimentele bogate in magneziu si legumele verzi (spanacul, urzicile, salata verde, ceapa verde, usturoiul verde, prazul, mazarea, fasolea verde), soia, nuci, migdale, banane, caise, smochine etc. Pentru a asigura organismului o cantitate suficientă de magneziu organismului, pot fi folosite şi unele suplimente alimentare (recomandate fiind comprimatele efervescente, asimilarea magneziului facandu-se mult mai repede).

Carenta de magneziu nu este o “afectiune” de care sa se vorbeasca foarte mult, dar aceasta carenta poate crea multe neplaceri, de aceea este bine sa incercam sa o evitam, magneziu fiind considerat si “mineralul fericirii”.

Autor: Anna Savulescu

Sursa foto: life123.com

Remedii naturiste contra racelii

Acum sezonul rece si-a intrat in drepturi aducand cu el raceala si gripa. Daca ati fost feriti pana in prezent de "atacul" virusurilor, nu inseamna ca ati scapat definitiv... Exista o serie de remedii naturiste care pot da roade in cazul in care sunteti "rapusi" de raceala. Datorita lor, va veti pune pe picioare mult mai repede.

• Hrean - se pun pe frunte 2-3 linguri de hrean ras, invelit intr-o batista. Hreanul se tine 5-30 de minute pe frunte si la radacina nasului. Persoanele cu piele sensibila vor tine mai putin cataplasma;


• Ceapa - din care se prepara un suc stors din aproximativ 100 g ceapa coapta, din care se beau cate 2-3 linguri; sau un decoct din doua cepe cu coaja, taiate marunt, si trei nuci zdrobite, fierte impreuna intr-un litru de apa, timp de 10-15 minute; se indulceste cu miere de albine si se bea intreaga cantitate prin inghitituri mici, in cursul unei zile, avand efecte emoliente, expectorante si imuno-stimulatoare;


• Macese - reprezinta una dintre cele mai importante surse de vitamina C. O portie de o lingurita de macese pe zi, pentru prevenirea gripei sau doua-trei lingurite de pulbere de macese atunci cand suntem bolnavi;


• Catina - la 100g miere se adauga 30 g fructe de catina, se lasa la macerat 3-7 zile, dupa care se dau copiilor cate 2 lingurite/zi, iar adultilor 2 linguri/zi. Se ia pana la ora 14, deoarece este puternic energizant si seara poate produce insomnii;


• Fructe de catina, frunze de patlagina, flori de nalba de cultura, flori de lumanarica. Se foloseste cate o lingura din fiecare, se fierb impreuna in 200-300 ml apa, solutia se lasa la racit si se face gargara de 3 ori pe zi;


• Usturoi - pentru a preveni raceala sau gripa, mestecati cate o jumatate de catel de usturoi dimineata, la prinz si seara. Daca sunteti raciti deja, zdrobiti 5-6 catei de usturoi, amestecati cu 10 lingurite de miere si luati din acest preparat cite o lingurita, din jumatate in jumatate de ora;


• Lamaie - fructul se stoarce intr-un pahar, iar la sucul obtinut se adauga 2 lingurite de miere si coaja rasa anterior, apoi se completeaza restul cu apa. Se lasa la macerat 1-2 ore, dupa care se bea. Se beau 3-4 pahare intr-un interval de 12 ore;


• Tinctura de propolis, cate 1 lingurita dimineata si seara cu putin ceai;


• Echinacea sub forma de extract, tinctura sau comprimate. Administrarea se face inca de la debutul gripei si pana la ultimul stadiu al ei;


• Flori de tei, flori de soc - infuzie din 1-2 lingurite la o cana de apa (se beau 2-3 cani pe zi);


• Flori si radacina de ciubotica-cucului mai ales cand afectiunea este insotita de tuse. Infuzie (din flori) sau decoct (din radacini) dintr-o lingurita la o cana de apa, se beau 2-3 cani pe zi;


• Isop - infuzie din 1-2 lingurite de planta la o cana de apa; se beau 2-3 cani pe zi;


• Coaja de salcie decoct din 2 linguri coaja la o cana de apa; se beau 2-3 linguri pe zi.

Punand in practica aceste recomandari veti putea lupta eficient impotriva racelii; aerul curat si proaspat sau plimbarile in atmosfera racoroasa sunt binevenite, la fel ca orele de somn odihnitor. In plus, este necesar sa iti adaptezi obiceiurile alimentare si vestimentare cerintelor sezonului, pentru a te feri de virusuri.

Autor: Anna Savulescu

Sursa foto: Ziare.com

Dovleacul ca alternativa la tratamentele clasice

Dovleacul, simbol traditional al americanilor, unde figureaza ca personaj principal in sarbatoarea de Halloween, are originea in Peru, de unde a fost adus de conchistadorii spanioli, in secolul al XVI-lea. La noi este cunoscut in special datorita preparatelor culinare la care este folosit, acestea punand in umbra calitatiile terapeutice ale dovleacului.

Dovleacul poate fi alternativa tratamentelor clasice in afectiuni ca:

• Constipatie. Se dau pe razatoare 300-400 g de dovleac crud si se mananca zilnic, pe stomacul gol, cu putin ulei nerafinat sau amestecat cu o lingura de tarate cernuta prin sita de malai si prajita putin pe tigaie uscata (fara ulei). Se adauga si o lingurita de seminte de in, facute pulbere in rasnita de cafea.


• Obezitate. Supraponderalilor le vor fi de mare folos dietele cu 1,5 kg de dovleac pe zi, fiert sau copt la cuptor. Se mananca impartit in 5 doze, cald sau rece. Se poate servi stropit cu suc de grepfruit sau lamaie. Pentru arderea mai rapida a grasimilor se condimenteaza cu boia de ardei iute.


• Astm bronsic. Se dau pe razatoare 500 g de dovleac crud, se amesteca cu 100 g de petale de trandafir, 5 frunze de patlagina taiate marunt, 2 linguri de miere de albine si un litru de vin rosu sec. Amestecul se pune pe foc, se aduce pana la punctul fierbere, dar nu se lasa sa dea in clocot. Se infuzeaza 24 de ore sub capac, apoi se strecoara si se stoarce bine. Se bea cate o lingura, de cinci ori pe zi, 2-3 saptamani.


• Insomnie. Se beau inainte de culcare 50 ml de suc de dovleac proaspat, amestecat cu o lingurita de miere de albine. Tratamentul are si o reactie secundara placuta: puteti sa scapati de pungile de sub ochi, care apar in timpul somnului.
  Dovleacul, poate fi un bun regenator al functiilor ficatului daca se consuma sub forma de “miere de dovleac” , iar in cazul persoanelor ce prezinta alergii la produsele apicole, se poate consuma sub forma de “tinctura de dovleac”, aceste preparate terapeutice ce au la baza dovleacul sunt foarte putin cunoscute, dar consumate timp de 1-2 luni, pot avea efecte uimitoare.
  
  • 
    Mierea de dovleac se prepara astfel: Se ia un dovleac de marime medie(aproximativ 3kg) se spala bine si i se taie un capac prin care se scot semintele cu o lingura de lemn. Dovleacul se umple cu miere de albine, de preferat de salcam, lasand un loc de doua degete pana la marginea taiata. Capacul se aseaza la loc si se lipeste cu leocoplast sau banda adeziva. Asezat intr-un lighean potrivit, dovleacul se lasa intr-un loc intunecat, la temperatura camerei, timp de 10 zile. Se va lasa un lichid care se toarna in borcan, apoi dovleacul se curata atent de coaja si se toaca prin masina de tocat sau cu un blender si se amesteca cu sucul. Se consuma cate o lingura de trei ori pe zi, cu 40 minute inainte de masa, timp de 30-60 de zile.
  
  
  
  • Tinctura de dovleac se poate prepara dupa urmatoarea reteta: Se ia un dovleac de marime medie (aproximativ 3kg), in partea de sus se decupeaza un capacel rotund (dupa metoda vanzatorilor de pepeni). Capacelul se scoate atent si in orificiul obtinut se toarna 500 ml de alcool dublu rafinat. Capacelul se introduce la loc, se lipeste cu leocoplast sau banda adeziva si se lasa la macerat 30 de zile. De 2-3 ori pe zi, dovleacul se agita bine. Apoi, lichidul se pune in borcan, dovleacul se curata de coaja si de seminte, iar miezul se da prin masina de tocat sau blender, se amesteca cu tot lichidul pus deoparte. Se bea cate o lingura, de trei ori pe zi, cu 40 minute inainte de masa, timp de 30-60 de zile.

Consumarea dovleacului crud este contraindicata persoanelor cu gastrita, cu aciditatea sucului gastric scazuta, cu ulcer gastric si cu diabet avansat.


DOVLEACUL - este delicios daca il coacem la cuptor sau il facem placinta, poate fi folosit pe post de decoratiune de interior, atat de Halloween, cat si in restul anului, dar are si o multitudine de beneficii pentru sanatate, drept urmare haideti sa il “exploatam”la maxim.

Autor: Anna Savulescu

Sursa foto: Ecology.md

Echinacea, vraciul sistemului imunitar

Echinacea este o planta foarte populara in lume. Prima data a fost folosita in SUA de nativii americani care traiau in Marile Campii. Ei foloseau planta pentru a vindeca ranile, inclusiv muscaturile de sarpe. Radacina plantei a fost folosita pentru tratarea durerilor de dinti, de gat si alte iritatii ale gurii.

Colonistii americani au invatat despre proprietatile echinaceei de la americanii nativi, planta fiind introdusa in Europa mai tarziu. Compusii de echinacea erau folositi ca antibiotic, pana cand antibioticele sintetici au devinit disponibile, la jumatatea secolului al XX-lea. Astazi echinacea este cunoscuta in toata lumea pentru proprietatile ei de vindecare a infectiilor.

Numeroase studii au aratat ca echinacea este eficienta in intarirea sistemului imunitar. Acesta consta in abilitatea plantei de a preveni formarea unor enzime ce distrug bariera naturala intre tesuturile sanatoase si tesuturile infectate. Fara interferenta acestei enzime, organismul nu este capabil sa se apere singur impotriva virusilor.

Echinacea mai ajuta organismul sa lupte impotriva infectiilor prin stimularea ficatului, glandelor limfatice si a membranelor mucoaselor.

Cercetatorii spun ca extractul de echinacea este folositor in incetinirea cresterii tumorilor si distrugerea virusilor ca herpes si cativa virusi ai gripei. Extractele de radacina pot sa aline sau sa reduca simptomele gripei si a altor infectii respiratorii. Studiile au demonstrat eficienta echinaceei impotriva infectiilor bacteriologice, virale si micologice.

Echinacea a fost folosita si in bolile de piele, ca eczeme sau psoriasis. Planta este combinata uneori cu agenti antimicologici si se foloseste pentru tratarea candidozei.
In trecut echinacea a fost folosita la tratarea febrei tifoide, difterie, sifilis si cangrene.

Cele mai intalnite produse naturiste pe baza de echinacea sunt:

• Tinctura de Echinacea
  Indicatii: Imunostimulent puternic, antibacterian, antiviral, diaforetic, depurativ, analgezic usor
  Extern: antiseptic, stimulent al imunitatii locale, cicatrizant



• Ceai de echinacea
  Este utilizat in alimentatie cu evidenta actiune imuno-stimulatoare si adjuvant in afectiunile acute si conice ale aparatului respirator, ca antiinflamator si cicatrizant



• Capsule cu pulbere de echinacea
  Indicatii: Se recomanda in diverse stari cu imunitate scazuta, stres, oboseala, raceli, hepatite, infectii (renale, urinare, ale gatului); profilactive in perioade de crestere a virusului de epidemii gripale, herpes



• Capsule cu ulei de echinacea
  Indicatii: Produsul se recomanda pentru stimularea organismului atunci cand imunitatea este scazuta



• Capsule cu echinacea & zinc
  Indicatii: Duce la instalarea unor foarte bune efecte de prevenire si combatere a infectiilor gripale, intervine pozitiv in afectiuni caracterizate de scaderea imunitatii organismului

Pentru a trece de sezonul rece cu un sistem imunitar solid, echinacea este solutia ce-a mai buna, nu ezitati sa o folositi!

Autor: Anna Savulescu

Sursa foto: ultraviolet.ro

Catina alba

Catina alba,este o planta ale carei calitati au fost cunoscute si exploatata inca din antichitate. Chiar daca in America de Nord Catina alba este utilizata ca planta decorativa, calitatile terapeutice exceptionale i-au consacrat de secole celebritatea in Europa si Asia.

Cuvantul care caracterizeaza cel mai bine catina alba este - antioxidant! Fructul de catina contine de doua ori mai multa vitamina C decat macesul si de 10 ori mai mult decat citricele. Alte vitamine prezente in fruct sunt A, B1, B2, B6, B9, E, K, P, F. Catina alba este mai bogata in continutul de betacaroten decat morcovul iar prin vitamina E, numita si “a tineretii”, catina alba este implicata în cele mai importante procese de regenerare din organism. Mai regasim celuloza, microelemente ca fosfor, calciu, magneziu, potasiu, fier si sodiu, uleiuri complexe, etc.

De la Catina alba putem folosi fructele (consum natural, ceaiuri, siropuri, uleiuri), frunzele, chiar si scoarta, dar cel mai valoros din punct de vedere medical este uleiul obtinut din semintele fructelor de catina alba, pe care il gasim sub denumirea generica de ulei de catina. Este un remediu care se obtine exclusiv pe cale industriala, putand fi gasit in farmacii si Plafare.

Mod de administrare: pentru stimularea sistemului imunitar: se iau 30-40 de picaturi pe zi, simplu sau cu putina miere (dar nu in apa, deoarece nu se dizolva, ci formeaza pelicula). O cura dureaza minimum 14 zile, dar cel mai indicat este de la 30 de zile in sus.

Ca tratament al diferitelor boli:

• boli de piele, dermatoze care se agraveaza la frig - are efecte puternice mai ales asupra persoanelor devitalizate, cu o constitutie mai fragila.


• sensibilitate la frig, anemie - se fac mai multe cure succesive, fiecare de cate 21 de zile, cu zece zile de pauza.


• impotenta, sterilitate, insuficienta ovariana - se face un tratament de lunga durata (minimum trei luni), avand efect foarte puternic atunci cand este asociat cu tratamentul intern cu plante cu efecte hormonale (branca-ursului, naprasnic, ginseng, ginseng indian).


• herpes, papiloma - in aceste doua afectiuni, aplicatiile de 2-3 ori pe zi cu ulei de catina (prin ungere cu un tampon de vata) pot avea rezultate spectaculoase.


• arsuri, arsuri chimice - anumite studii facute la noi in tara au pus in evidenta efectele exceptionale ale uleiului de catina aplicat pe arsurile in curs de vindecare. Totusi, intrucat tratamentul acestor afectiuni nu este simplu, se recomanda sa fie facut numai sub indrumarea medicului specialist dermatolog, mai ales la arsurile de gradul III-IV.


• tumori exteriorizate - se foloseste o combinatie in parti egale de ulei de catina si ulei de ricin (se gaseste in farmacii), cu care se ung de 2-3 ori pe zi zonele afectate. Aceasta combinatie da rezultate foarte bune si in tratamentul lipomurilor.

Produsele obtinute casnic pot fi folosite pentru fostificarea si vitaminizarea organizmelor, printre aceste produse se numara:

• 
  Sucul de catina: - se obtine casnic, din fructele proaspete de catina, prin zdrobire cu lingura de lemn sau, mai rapid, cu mixerul, si nu prin presare sau centrifugare, deoarece in acest fel s-ar pierde componente ale catinei extrem de importante. Pentru intarirea sistemului imunitar - acest suc (sau mai degraba nectar, deoarece contine si pulpa, si coaja fructului) se consuma zilnic, in cantitati de 50-100 ml (50 ml a un sfert de pahar), o cura durand minimum o luna. Pentru a face mai suportabil gustul destul de acru si astringent al sucului de catina, se poate adauga miere curata de albine (in proportie de 3:1), care ii potenteaza efectul.


• Pulberea de fructe de catina alba - se obtine din fructele uscate ale catinei, care se macina cat mai fin, cu rasnita electrica de cafea. Pulberea astfel obtinuta se pastreaza in borcane de sticla (tinuta in pungi de hartie isi pierde, in mare, uleiul gras, care este absorbit).
  Se administreaza cate 1 lingurita de trei ori pe zi, pe stomacul gol. Pulberea se tine sub limba vreme de 10-15 minute, inainte de a fi inghitita.


• Maceratul de fructe de catina alba – se pun 2 lingurite de pulbere de catina intr-un pahar cu apa si se lasa la macerat, la temperatura camerei, de seara pana dimineata, cand se amesteca cu o lingurita de miere lichida. Lichidul nu se filtreaza, iar la sfarsit se consuma si pasta de catina ramasa in pahar. Poate fi imbogatit prin adaosul unei lingurite de pulbere de macese si de afine. Se consuma pe stomacul gol dimineata.

Catina alba este de departe fructul minune al toamnei, trebuie sa profitam din plin de aceast dar pe care natura ni-l ofera.

Autor: Anna Savulescu

Sursa foto: calindragan.wordpress.com

Cura cu sucuri de fructe

Ne aflam intr-o perioada de tranzitie intre cele doua anotimpuri, cand, vara inca nu  a  trecut, dar  nici  toamna  nu  e prea  departe... Departe de a fi un pretext pentru melancolie, inceputul de toamna este un prilej extraordinar de a ne regenera si de a ajunge la forma maxima. Pentru ca - nu-i asa? - ne asteapta un anotimp rece indelungat, iar acum trebuie sa ne pregatim resursele pentru a-i face fata. Putem face foarte usor acest lucru, folosind fructele, care in aceasta perioada se afla la apogeu ca savoare si forta terapeutica. Este foarte indicata in aceasta perioada urmarea unei cure cu sucuri de fructe.

Scopurile curei cu sucuri de fructe sunt deopotriva vitaminizarea si tonifierea organismului, dar si spalarea de toxine si reintinerirea sa. Este o cura in urma careia veti da jos cel putin doua-trei kilograme (chiar mai multe, in cazul unei cure mai severe), dar senzatia de usurime si intinerire care va aparea dupa aceea va va da impresia ca v-ati despovarat de o greutate mult mai mare.

Iata pe scurt cele 3 reguli ale curei cu sucuri de fructe:

1. Se consuma zilnic cel putin un litru si jumatate de suc din fructul sau combinatia de fructe alese. Sucul se prepara casnic, cu ajutorul unui storcator electric. Intotdeauna, sucul se bea inainte de masa cu 20 de minute, asa incat efectul sau sa nu fie influentat de alte alimente.


2. Durata curei este de minimum 7 zile, putand ajunge pana la o luna. sucurile vor fi preparate in aceeasi zi in care sunt baute iar la frigider nu vor fi tinute mai mult de cateva ore, fiindca substantele active din ele isi schimba compozitia.


3. Hrana pe timpul curei va fi cat mai pura posibil, eliminand complet carnea, zaharul, margarina, alimentele cu aditivi alimentari. Pentru persoanele care urmaresc sa slabeasca sau vor sa obtina o dezintoxicare mai puternica, se recomanda ca alimentatia in afara sucurilor sa fie compusa predominant din cruditati.

Cele mai indicate sucuri pentru aceasta cura sunt :

• Sucul de mere
  Lipsit de aciditate, sucul de mere este printre putinele sucuri de fructe ce pot fi amestecate cu sucurile de legume. El este un tonic al sistemului nervos si muscular, fiind considerat un excelent reintineritor al tesuturilor. Stimuleaza digestia, iar atunci cand este mai acrisor, invioreaza apetitul. Este protector al stomacului, antiseptic intestinal, stimulent si decongestiv hepatic. Curata sangele, elimina constipatiile usoare, este depurativ. Este recomandat si in obezitate si sedentarism.


• Sucul de pere
  O prima calitate care confera acestui suc o valoare deosebita este aceea ca poate intra in toate combinatiile de sucuri de fructe. Spre deosebire de sucul de mere, care este un excelent tonic de dimineata, fiind inviorator, sucul de pere este calmant si usor sedativ, inducand stari de relaxare si fiind un excelent reconfortant de seara. Mai are actiune diuretica si depurativa, favorizand eliminarea acidului uric. Are un efect usor racoritor. Este indicat in demineralizare si anemie, in surmenaj si astenia care apare pe fond de oboseala. impreuna cu sucul de mere (mai ales cele acrisoare), sucul de pere este indicat diabeticilor (cu exceptia sucului extras din soiul de pere BERGAMOTE), fiind util pentru relansarea activitatii pancreasului si pentru stabilizarea glicemiei.


• Sucul de gutui
  Este aperitiv (datorita gustului amarui), fortifiant si astringent. Fiind usor acid, este folositor in tulburari digestive functionale si in insuficienta hepatica. Alaturi de afine, sucul de gutui este un bun remediu in infectiile intestinale, precum si in diaree si dizenterie, inclusiv la persoanele cu colon sensibil. Mai este indicat in guturai, afectiuni pulmonare, tuberculoza, lipsa poftei de mancare. acest suc nu se recomanda persoanelor predispuse la constipatie.


• Sucul de prune
  Desi este mai putin cunoscut si consumat, acest suc are un gust foarte placut. Este nutritiv si energizant, fiind indicat persoanelor astenice, surmenate. Este un laxativ energic si stimuleaza puternic diureza, fiind indicat intr-o serie de boli produse de intoxicarea lenta, prin alimentatie si stil de viata, a organismului. Asupra copiilor are un efect benefic, fiind recomandat in caz de anemie, tulburari de crestere, constipatie cronica, in caz de intoxicatii alimentare.


• Sucul de struguri
  Constituie un stimulent puternic, un remineralizant si un excelent factor de dezintoxicare. Are o valoare calorica importanta, peste 900 de calorii la 1 kg de struguri. Proprietatile sale deosebite il recomanda ca energetic muscular si nervos, antitoxic, depurativ si laxativ. Actioneaza benefic asupra aparatului digestive fiind si un adjuvant pretios in afectiunile rinichilor.


• Sucul de afine
  Este unul dintre cele mai puternice sucuri de fructe, avand o mare eficienta terapeutica, chiar si in doze mai mici. Sucul de afine prezinta o culoare inchisa, un gust acrisor-astringent si, atentie, pateaza foarte repede. Se remarca prin calitatile sale cicatrizante si anti-hemoragice, continand si substante care impiedica inmultirea bacteriilor. Este extrem de folositor in infectiile intestinale, are proprietatea de a cobori nivelul zaharului din sange, fiind un adevarat elixir pentru diabetici. Important: sucul se consuma foarte proaspat.


• Sucul de catina
  Are o culoare extrem de frumoasa, galben-portocalie intensa, si un gust acru-astringent. Este un vitaminizant si remineralizant redutabil. Este considerat o adevarata polivitamina naturala, foarte util pentru copii, fiind si foarte agreat de acestia, mai ales daca este amestecat cu miere de albine.

Cum de-al lungul timpului s-a dovedit ca cel mai bun medic este natura, in aceasta perioada putem sa ne bucuram de beneficiile ei folosind aceste sucuri minunate si sa ne ajutam organismul sa fie intr-o forma excelenta.

Autor: Anna Savulescu

Sursa foto: Viata-Sanatoasa.Info

Plantele de apartament si energia lor pozitiva

Plantele au puterea de a ne infrumuseta atat viata cat si casa, pentru aceasta trebuie sa le oferim conditii corespunzatoare pentru a creste, inflori sau rodi normal.

Factorii de mediu care actioneaza asupra plantelor sunt: lumina, aerul, caldura, apa si hrana. Ei actioneaza tot timpul anului asupra plantelor: caldura este factorul hotarator primavara, vara este umezeala aerului si umiditatea solului, iar toamna si iarna este foarte importanta lumina.

Nu toate casele pot oferii aceleasi beneficii plantelor. Casele care au ferestre mari cu geamuri duble pe 2-3 pereti si incalzire centrala asigura o caldura constanta si multa lumina, in timp ce in casele cu ferestre mici si sobe pentru lemne sau alte surse de incalzire, se vor creea variatii de temperatura iar lumina oferita plantelor este mult mai putina.

Nici camerele aceleiasi locuinte nu pot oferi conditii identice plantelor. De exemplu, in holul casei va fi mai putina lumina si curenti de aer, iar in bucatarie umiditatea va fi mai mare decat in restul casei.

Daca puneti plante in holul casei, unde in general patrunde putina lumina naturala, aveti de ales intre doua tipuri de plante: plante rezistente la semiumbra, cu crestere verticala (Yucca elephantipes, Dracaena), sau plante atarnatoare (Iedera, Vita de apartament, Clorophytum, Tradescantia).

In camera de zi, care este mai mare si mai bine luminata, puteti amplasa plante de apartament decorative atat prin frunze cat si prin flori. Recomandate pentru aceasta parte a casei sunt Begonia rex, Codiaeum variegatum, Dieffenbachia maculata, Dracaena, Euphorbia pulcherrima, Ficus benjamina, Ficus elastica, Monstera deliciosa, Yucca elephantipes.

Pentru birou, este indicat sa alegeti plante cu frunzis verde si colorat Ficus benjamina, Ficus elastica, Aspidistra, Croton, feriga, Yucca elephantipes, dar la fel de bine pot fi folosite si plante cu flori, din familia Bromeliaceelor - Neoregelia, Vriesea, Guzmania.

In dormitor, in general, nu se recomanda cresterea plantelor, intrucat in timpul noptii acestea consuma oxigenul absolut necesar celor ce se odihnesc. Daca vreti totusi sa aveti o floare si in aceasta incapere plasati plante decorative prin flori care se mentin o perioada scurta atat timp cat sunt inflorite Cyclamen, orhidee, lalele, zambile.

Daca doriti sa aveti plante in bucatarie, aveti in vedere faptul ca acestea trebuie sa fie rezistente la variatiile de temperatura, umiditate si la curentii de aer; sunt indicate plante agatatoare, cum sunt iedera, pothos, scindapsus, muscata, si mai ales plantele aromatice si condimentare, ca busuiocul, cimbrul, rozmarinul sau maghiranul.

De asemenea, in baile aerisite si luminoase se pot amplasa plante care prefera umiditatea atmosferica feriga, bambus norocos, cyperus.
Trebuie tinut cont ca exista plante care pot prezenta un pericol pentru sanatatea persoanelor din jur. Copiii sunt cei mai expusi la aceste pericole, precum si animalele de casa, deoarece pot inghiti din greseala parti din aceste plante. Printre plantele toxice se pot numara:

1. Anthurium andraeanum - in cazul in care oricare dintre partile acestei plante (flunze, flori, tulpina) sunt ingerate, pot aparea efecte negative imediate asupra gurii si a gatului, provocand iritatii dureroase. Intoxicatia cu aceasta planta poate fi recunoscuta dupa simptome precum arsuri in gat, raguseala si disfagie (dificultate in inghitirea alimentelor);


2. Crizantema - persoanele care intra in mod constant in contact cu tulpina si frunzele de crizantema, pot suferi dermatita de contact, din cauza unor substante toxice foarte puternice;


3. Clivia - ingerarea unei cantitati mai mari din aceasta planta poate provoca aparitia unor simptome de intoxicare. Acestea se pot manifesta prin lesin, diaree, paralizie, voma si hipersalivare. Cea mai periculoasa partea a Cliviei sunt radacinile;


4. Hortensia - ingerarea frunzelor si a mugurilor Hortensiei poate provoca varsaturi, dureri abdominale si, in cazuri mai grave, persoana afectata poate intra intr-o stare de letargie. Persoanele sensibile pot dezvolta dermatita de contact in momentul ingrijirii Hortensiei;


5. Dieffenbachia - atunci cand este ingerata, Dieffenbachia poate determina umflarea imediata a gurii si a gatului, ducand pana la paralizia temporara a corzilor vocale. De asemenea, este recomandat sa eviti contactul sevei cu ochii deoarece poate provoca dureri mari si umflaturi ale acestora;


6. Iedera - poate provoaca intoxicatii atat in cazul oamenilor, cat si al animalelor (in special cainilor) atunci cand frunzele acesteia sunt ingerate. Simptomele apar sub forma de dificultate in respiratie, convulsii si varsaturi. Este posibil sa apara si semne de paralizie. Efectele intoxicatiilor cu aceste plante depind de cantitatea ingerata. Ele pot dura cateva ore si disparea de la sine sau este necesara interventia medicului specialist;


7. Croton - poate provoca iritatii la nivelul cavitatii bucale daca radacinile acesteia sunt ingerate. Seva, de asemenea,  provoaca o serie de eruptii, asadar este indicat sa eviti contactul indelungat cu aceasta planta sau sa folosesti manusi de gradinarit atunci cand o ingrijesti;


8. Azalea - in cazul in care este ingerata poate provoca senzatii de voma, diaree si crampe abdominale.

Plantele din casa reprezinta un “barometru” al starii de sanatate si prosperitate a casei tale. Plantele si florile sanatoase reprezinta o cale de a acumula energie pozitiva, haideti sa ajutam plantele noastre sa emane aceasta energie prin ingrijirea si asezarea lor corecta.

Autor: Anna Savulescu

Sursa foto: eplante.ro

Puterea florilor de Galbenele

Galbenelele sunt plante cunoscute inca din secolul XII ele fiind cultivate in scopuri medicinale, culinare sau ornamentale.In traditia populara romaneasca florile de galbenele se foloseau pentru vopsit in culoarea galbena. Alta utilizare era prin fierberea plantei in vin, leac care se lua contra “galbinarii”, sau se folosea planta fiarta in apa cu sofran. Se mai punea in apa in care se spalau copiii, ca sa doarma, iar decoctul se folosea contra bolilor de piele. Ceaiul din frunze uscate la umbra se prepara pentru ulcer gastric sau duodenal, ictersi leziuni uterine.

Una din cele mai cunoscute aplicatii medicale cu galbenele sunt cele pentru vindecarea leziunilor pielii (taieturi, crapaturi, intepaturi de insecta, arsuri solare, mancarimi etc.). Extern galbenelele se folosesc ca cicatrizant, emolient, stimulator al circulatiei sangelui la nivelul tesuturilor si relaxant al tesuturilor.
Galbenelele au si calitati antiinflamatorii si antibacteriene, fiind folosite ca antiinflamator hemoroidal, antiinflamator gastro-intestinal sau contra infectiilor cu trichomonas.

Alta actiune benefica a galbenelelor este asupra sistemului digestiv, ele avand actiune coleretica (adica maresc secretia biliara, imbunatatind digestia).

In cancerul stomacal, sub actiunea preparatelor din galbenele intoxicatiile scad in intensitate si dispar fenomenele de dispepsie, greata si voma.

Alta utilitate a galbenelelor s-a gasit in problemele oftalmologice, acestea realizand o buna igiena oculara.

De la galbenele se utilizeaza numai florile marginale. Acestea se recolteaza incepand din luna iunie, imediat dupa ce incep sa se deschida. Ele se lasa apoi la uscat in locuri intunecoase, bine ventilate.

Florile de galbenele contin substante minerale, flavonoide, pigmenti carotenoizi si un ulei volatil care confera galbenelelor puteri vindecatoare antiinflamatorii. Galbenelele pot fi flosite sub forma de pulbere, ceai, tinctura, extract uleios sau unguent. Toate aceste produse se gasesc in magazine de tip Plafar, dar la fel de bine pot fi preparate de noi in casa dupa retete extrem de simple:

• Ceaiul de galbenele: se vor folosi 2 lingurite de flori la 250 ml apa clocotita. Se va lasa timp de 10 minute acoperit, dupa care se va strecura si se va consuma .


• Tinctura de galbenele: se vor pune 20 g de flori de galbenele macinate fin (cu rasnita electrica de cafea) in 100 ml alcool de 70%. Se vor lasa apoi timp de 15 zile, agitand des recipientul. Dupa 15 zile se va strecura. Se va pune apoi in sticlute de capacitate mai mica, inchise ermetic. In acest fel pot sa se pastreze timp de 2 ani. Se pot lua cate 10 picaturi o data sau chiar o lingurita. Se va lua cu putina apa. Este preferabil sa se consume inainte de mese.



• Extractul uleios de galbenele: poate prepara in doua moduri, prin fierbere sau prin macerare.
  
  
  • se iau 50 g flori, se umecteaza cu putin alcool, apoi se pun intr-o cratita cu 100 ml ulei de floarea-soarelui sau ulei de masline. Se vor fierbe apoi timp de 3 ore pe baia de apa. Se strecoara fierbinte, apoi se va pune la decantat si se va lua partea de la suprafata. Este un ulei foarte util care se poate folosi atat intern cat si extern.
  
  
  
  • se va umple o sticla cu flori, fara sa se indese insa. Se va umple apoi cu ulei de floarea-soarelui sau de masline. Se va lasa la macerat pentru 4 saptamani. Se va strecura. Se va obţine un ulei care este foarte bun pentru tratamentele interne.



• Crema de galbenele: se iau 50 g flori, se stropesc cu putin alcool, apoi se pun intr-o cratita cu 100 ml ulei de floarea-soarelui sau ulei de masline. Se vor fierbe apoi timp de 3 ore pe baia de apa, dupa care se adauga 20g de ceara de albine. Amestecul se tine pe baia de apa pana ce se topeste ceara, amestecandu-se continuu. Se strecoara fierbinte si se pune in recipiente inchise ermetic.

Galbenelele sunt practic netoxice, neexistand contraindicatii in acest sens. Se vor administra totusi cu prudenta, atat intern, cat si extern, celor care au sensibilitate alergica la polenul plantelor si celor care iau medicamente sedative sau hipotensoare.

Autor: Anna Savulescu

Sursa foto: Jojette - de la suflet la suflet...

Masti cosmetice

Datorita razelor UV, a caldurii, a apei sarate de mare sau a apei din piscina, vara, tenul poate capata un aspect tern, obosit. Noi il putem ajuta sa isi pastreze aspectul sanatos aplicand diverse masti cosmetice, la noi acasa, fara a mai pierde timp prin saloanele de cosmetica.

Mastile cosmetice stimuleaza circulatia sangelui dandu-i tenului un plus de prospetime. Efectele se vad destul de repede, ca urmare a indepartarii celulelor moarte de la suprafata pielii. Mastile trebuie alese cu grija in functie de tipul de ten al fiecareia.

Inainte de aplicarea unei masti, tenul trebuie sa fie perfect curat, masca se poate aplica cu ajutorul unei pensule pentru o mai buna uniformizare. De obicei se lasa sa actioneze 20-25 de minute, masca se aplica atat pe fata cat si pe gat, iar pielea din jurul ochilor se lasa intotdeauna libera. Se pot pune rondele de castravete, care au un efect foarte hranitor.

Pentru a indeparta mult mai usor masca, o vom umezim bine inainte si vom folosi un burete imbibat in apa calduta . Fata se spala cu apa calduta pana la indepartarea completa a mastii si la sfarsit vom folosi o lotiune tonica si o crema hidratanta. Mastile se vor aplica o data sau de doua ori pe saptamana, indicata fiind alternarea lor.

Va voi recomanda cateva masti cosmetice, pentru fiecare tip de ten in parte, ce se prepara foarte usor folosind numai ingrediente naturale:

• MASTI COSMETICE PENTRU TEN USCAT:
  
  • amesteca doua banane pisate cu o lingurita de miere si 2, 3 linguri de iaurt.
  
  
  • albusul unui ou, batut spuma, amesteca-l cu o lingurita de miere si una de ulei de masline.
  
  
  • amesteca o lingura de morcov ras foarte fin, galbenusul unui ou, o lingurita de amidon si una de miere.
  
  
  • amesteca un galbenus de ou cu o lingura de miere, una de zmeura si una de amidon.
  
  
  • amesteca o lingura de branza proaspata de vaca, una de argila, o lingurita de smantana si sucul proaspat al unui castravete.



• MASTI COSMETICE PENTRU TEN GRAS:
  
  • amesteca doua linguri de faina de naut cu o lingura de iaurt si putina zeama de lamaie.
  
  
  • taie in bucatele mici doua mere si amestecati-le cu o lingura de miere de albine.
  
  
  • toca marunt un pumn de menta proaspata si amestecati-o cu un galbenus de ou, o lingura de branza de vaci si o lingurita de ulei de masline.
  
  
  • bate bine un albus de ou cu o lingurita de miere de albine.
  
  
  • amesteca un cub mic de drojdie cu doua linguri de tarate, o lingura de apa si putina zeama de lamaie (timpul de actionare al mastii este de 5 min.)



• MASTI COSMETICE PENTRU TEN NORMAL:
  
  • amesteca un pahar cu lapte batut, cu o jumatate de portocala si o lamaie.
  
  
  • paseaza o banana si cateva capsuni, amesteca-le pana obtii o pasta omogena.
  
  
  • amesteca un galbenus de ou, un pahar cu lapte si doi morcovi.
  
  
  • fa un amestec dintr-un pahar cu lapte batut si doua lamai verzi.
  
  
  • pune intr-un pahar cu apa 10 migdale pe care le lasi sa se inmoaie pana dimineata.Adauga peste ele o mana de petale de trandafiri si un pic de camfor.
  
  
  • amesteca o lingura de lapte cu doua linguri de faina de mazare si putina apa.

Autor: Anna Savulescu

Sursa foto: Buzzle.com

Mirosul neplacut al picioarelor

Una dintre cele mai intalnite probleme vara, si nu numai, este mirosul neplacut al picioarelor... aceasta problema apare in urma interactiunii intre transpiratie ( este stiut ca picioarele si mainile au mult mai multe glande sudoripare decat orice alta parte a corpului aproximativ 3000 de glande pe aproape 3 cm patrati) si bacteriile ce se dezvolata in interiorul incaltamintei.
Pentru a scapa de aceasta problema stanjenitoare va voi recomanda cateva solutii bazate pe remedii naturiste, deloc costisitoare si foarte usor de aplicat:

• Bai cu ulei de lavanda – se adauga la 5l de apa 5-6 picaturi de ulei esential de lavanda, picioarele se tin in apa amestecata cu ulei de lavanda timp de 10-15 min.


• Bai calde cu infuzie din frunze(ceai) de salvie - se fierb 3-4 pliculete de ceai in 500ml de apa circa 10 minute, solutia rezultata se amesteca cu 2-3 l de apa, picioarele se tin in acest amestec timp de 15-20 min.


• Bai cu infuzie de coada calului si frunze de nuc - se pun 50 g de coada calului si 50 g frunze de nuc in 2 l apa clocotita, se acopera vasul si se lasa sa stea 10-15 minute. Se mai pun inca 2 l de apa si se tin picioarele in acea apa timp de 15-20 min.


• Bai cu ceai negru concentrat – se fierb 2-3 pliculete in 500ml de apa timp de 15 min, ceaiul concebtrat se amesteca cu doi litri de apa, picioarele vor fi tinute timp de 15-20 min in acest ceai.


• Bai cu bicarbonat de sodiu – nu este chiar un remediu naturist, dar da rezultate foarte bune, se pun doua lingurite de bicarbonat de sodiu de uz farmaceutic in 2 l apa calda si se tin picioarele in ea timp de 15 min.

Aceste remedii vor da in mod sigur rezultate daca sunt repetate in mod constant si de preferinta alternand cel putin doua din ele, dupa ce picioarele au fost bine spalate.


Autor: Anna Savulescu

Sursa foto: It Pays To Watch

Lamaie cu miere, sanatatea din natura

Mult timp cand eram mic raceam iarna tot timpul.Racelile tineau foarte mult, se repetau de-a lungul unui ciclu de iarna si intrau in mine tone de medicamente, siropuri sau ceaiuri miraculoase prescrise de batranii mei. Erau folositoare toate cele utilizate, insa raceala tot isi facea de cap asupra organismului prins intr-o pasa slaba.

Intr-un an nu stiu ce carti am citit eu si am descoperit ca lamaia este un element miraculos din natura care contine vitamina C, vitamina vitala in tratatementul recelilor, cunoaste toata lumea pastilele clasice de supt de tip Vitamina C. Auzind despre efectele tamaduitoare ale mierii si ale lamaii am trecut la cure prelungite de lamaie cu miere la inceputul iernii si ce sa vezi!!!! Racelile s-au imputinat pana spre situatia in care trec unele ierni fara sa bag un medicament in mine, doar lamaie cu miere si ceaiuri de drenare a toxinelor din organism, pe langa toate astea am inteles ca lamaia este unul dintre cele mai importante depozitare de antioxidanti.

Cum prepar Lamaia cu Miere

Se iau 2-3 lamai si un borcan de miere. Nu o sa ai nevoie de toata miere din borcan, dar e ok sa iei un borcan pentru a utiliza mierea si-n alte scopuri pentru ca este mult mai buna pentru organism decat zaharul din comert. eu storc lamaile inainte de a toca fructul pentru a nu pierde sucul pe fundul unde marutesc lamaia. Deci se iau lamaile se taie in doua jumatati care se storc intr-un storcator manual( eu utilizez asta pentru ca nu am un storcator electric de citrice si nici nu-mi doresc sa mananc lamaia pasata de storcator).

Zeama rezultata din stoarcere se amesteca cu miere intr-un borcan si se pune deoparte. Apoi se iau jumatatile de lamai si se taie rondele pentru tocarea in bucatele mici tocmai bune de mancat. Dupa tocarea fructului de lamaie stors, se adauga bucatele de lamaie in borcan si aseaza capacul peste borcan si se agita pentru omogenizarea mierii amestecate cu zeama de lamaie cu fructul tocat. Dupa amestecare se pune la frigider si se consuma in decursul zilei fara a face exces. Eu dupa 3-4 astfel de combinatii pe timpul iernii am scapat de racelile sezonului.


Au mai scris despre efectele benefice ale mierii si lamaii si altii: Camara.ro, Retete-Online si Medicina Naturista.
Sursa foto: Utile Copii